SexDex - Acasa
arrow Acasa arrow Tineri arrow SIDA arrow Reactia tarilor fata de epidemia de HIV / SIDA
Meniu principal
Acasa
Noutati
Tineri
FAQ
Legaturi
Cautare
Formular conectare
Utilizator
Parola
Salveaza

Ai uitat parola?
Nu ai cont? Creaza unul
Sistem sanitar
Cabinete PF
Spitale
Contraceptive
 

Notice: Undefined variable: row in /home7/sexdex/public_html/mambots/content/simpleboard.discussbot.php on line 21

Notice: Trying to get property of non-object in /home7/sexdex/public_html/mambots/content/simpleboard.discussbot.php on line 21
Reactia tarilor fata de epidemia de HIV / SIDA PDF Tipareste E-mail
Evaluare utilizatori: / 11
SlabPerfect 

Un raport hotaritor al Natiunilor Unite, publicat in iunie 2000, prezinta o documentare privind efectele teribile pe care Sindromul Imunodeficientei Dobindite ( SIDA ) l-a avut asupra a milioane de oameni din intreaga lume. Acest extras se concentreaza asupra unora dintre succesele pe care natiunile privite in mod separat le-au obtinut in stabilizarea sau oprirea raspindirii bolii si asupra unor lucruri pe care alte tari le pot invata din succesele obtinute.

Reactia natiunilor fata de epidemie: factori care pot face diferenta.

Acest raport demonstreaza ca epidemia de SIDA este cu adevarat o criza si o amenintare in dezvoltarea structurii sociale si economice , precum si in cea politica a unor natiuni intregi . Cu toate acestea, raportul demonstreaza si faptul ca epidemia nu este scapata de sub control peste tot; unele tari si comunitati au reusit sa stabilizeze factorul de crestere HIV sau sa realizeze chiar o reducere, iar alte tari au mentinut o rata foarte scazuta de raspindire, datorita unei serii de factori care nu sunt inca pe deplin intelesi. Alte comunitati au realizat progrese mari in domeniul ingrijirii si a sprijinului acordat atit persoanelor infectate cit si celor afectate.
Catre mijlocul anilor ‘80, s-a apreciat corect faptul ca indivizii nu isi controleaza intotdeauna situatiile de risc. Acest lucru a dus la dezvoltarea unor programe profilactice, cu scopul de a facilita anumitor grupuri sau comunitati, cum sunt prostituatele sau barbatii homosexuali, adoptarea unor comportamente cu riscuri mai reduse. In acelasi timp, pe masura ce indivizii infectati cu HIV, au inceput sa se imbolnaveasca si au murit, reprezentind o provocare atit pentru familie, cit si pentru structurile comunitare, a devenit foarte evidenta nevoia de a oferi servicii de asistenta de sanatate si de a mai amortiza din impactul epidemiei. Simultan a inceput sa fie recunoscuta pe scara larga importanta muncii in domeniul non-discriminarii, protectiei si promovarii drepturilor omului, precum si impotriva stigmatizarii produse de HIV / SIDA; s-a recunoscut si importanta de a implica diferite sectoare ale societatii .
La mijlocul anilor ‘90, cu adincirea epidemiei in multe tari, s-a perceput faptul ca HIV / SIDA reprezinta o provocare in ceea ce priveste dezvoltarea. In masura in care vulnerabilitatea oamenilor la infectarea cu HIV / SIDA are radacini sociale si economice, care adesea cuprind marginalizarea, saracia si starea de subordonare sociala a femeii, aceste conditii trebuie abordate ca un mod de a face societatea ca intreg mai putin vulnerabila fata de HIV pe termen lung.
Promovarea altor teluri sociale, cum ar fi educatia, investirea cu puteri sporite a femeilor si protejarea drepturilor omului sunt importante pentru reducerea vulnerabilitatii generale a societatii fata de infectarea cu HIV / SIDA. In acelasi timp, este important ca cei care se ocupa cu planificarea sa retina faptul ca proiectele de dezvoltare, cum ar fi construirea unei autostrazi de o importanta majora, sau crearea zonelor libere, pot exacerba epidemia, prin promovarea unei urbanizari rapide, prin dezmembrarea familiilor si prin lipsirea indivizilor de niste sisteme sociale de sprijin. Aceste efecte negative trebuie sa fie anticipate si contracarate in mod activ.

Caracteristici comune ale unor reactii nationale eficiente

Analiza unor programe eficiente indica faptul ca o serie de trasaturi caracterizeaza reactiile comunitatilor si tarilor care au reusit deja sa stabilizeze sau sa inverseze tendinta epidemiei . Acest lucru nu inseamna ca exista o singura reactie ideala extinsa sau o linie directoare universala, dar se pot identifica unele principii comune si de baza ale unei reactii eficiente. Este important ca fiecare tara sa gaseasca niste cai si moduri de abordare care sa fie relevante pe plan local in domeniul unor reactii care vor include probabil, daca nu toate, atunci citeva dintre elementele enumerate mai jos .
Reactiile nationale de succes au inclus, in general, urmatoarele caracteristici :

 

  1. Vointa politica si conducere
    Vointa politica exprima un angajament national si ofera natiunii indrumare generala ca raspuns la SIDA. Reactiile eficiente se caracterizeaza prin angajarea politica, de la conducerea comunitatii pina la cel mai inalt nivel al unei tari . Acest tip de angajare conduce la un sprijin de inalta tinuta si ajuta la punerea in joc a tuturor fortelor, pe linga cele necesare, financiare si umane. Este foarte important de asemenea, sa se faca o selectie politica dificila, implicata adesea de adoptarea unor metode de interventie care sa fie efectiv un sprijin – ca de exemplu sa se ofere metode de protectie sexuala – toate acestea pot duce la schimbari politice si la o legislatie care sa reprezinte un sprijin in lupta impotriva SIDA .
    In final se poate spune ca succesul unui program este determinat de eforturile si de consacrarea agentilor de schimb care se afla cel mai aproape de nivelul de impact. Acestia totusi trebuie sa aiba in permanenta o motivatie, trebuie sa fie supravegheati si sprijiniti de conducerea politica.
  2. Deschiderea societatii si hotarirea de a lupta impotriva stigmatizarii.
    Pentru a fi eficiente, programele trebuie sa faca HIV vizibil, si de asemenea sa faca discutabili factorii care duc la raspindirea virusului. Este necesar ca programele sa-i faca pe oameni constienti de existenta virusului HIV si de felul cum se raspindeste, fara a se stigmatiza comportamentele care au dus la transmiterea lui. Programele mai trebuie sa faciliteze discutiile referitoare la vulnerabilitatea unui individ sau a comunitatii precum si acelea referitoare la modul cum poate fi redusa infectarea. Acest lucru implica eliminarea fricii si a prejudecatilor privitoare la oamenii care traiesc cu HIV sau cu SIDA. Programele de succes sunt acelea care ofera informatii, care combat stigmatizarea si discriminarea, care creeaza consens social in privinta unor comportamente sexuale protejate, care sprijina profilaxia SIDA si tehnicile de ingrijire si tratament.
    Aceste programe se pot realiza in mod eficient si cu costuri rezonabile prin campanii mass – media si prin programe extinse in scoli si in diverse locuri de munca. Programe de genul TASO, in Uganda, au demonstrat impactul enorm si pozitiv pe care l-au avut onestitatea si deschiderea in abordarea HIV. Este de asemenea important sa se asigure consilierea in domeniul HIV si testarea voluntara, astfel incit un individ sa stie care este starea sa in legatura cu HIV .
  3. O reactie strategica
    Un singur plan national, puternic, care sa implice o serie de factori cum ar fi guvernul, societatea civila, sectorul privat si ( acolo unde este posibil si adecvat ) donatori, reprezinta un punct de plecare deosebit de valoros . Dezvoltarea strategiei unei tari incepe cu o analiza a situatiei nationale HIV / SIDA, cu riscurile comportamentale si cu factorii de vulnerabilitate, datele care rezulta fiind apoi folosite pentru a stabili prioritati si a centraliza actiunile initiale. Este esential sa se afle unde in tara exista oameni deja infectati, unde sunt cel mai vulnerabili si din ce cauza. Dezvoltarea unei strategii eficiente mai include preluarea unor metode bazate pe evidenta in ceea ce priveste profilaxia HIV / SIDA pe practici care sa cuprinda educatia sexuala facuta in scoli, sau pe unele alegeri politice dure ( cum ar fi schimbul de ace pentru injectarea toxicomanilor ). In acelasi timp trebuie sa se acorde atentie asigurarii unor servicii si articole, cum ar fi prezervativele sau servicii pentru BTS –uri si sa se stie ca acestea sunt acceptabile, disponibile si ca pot fi solicitate .
    Strategiile eficiente ofera atit profilaxie cit si ingrijire. Pe masura ce creste boala in caz de epidemie, in aceeasi masura se va amplifica nevoia de asistenta de sanatate si de sprijin social. Serviciile de ingrijire medicala au avantaje care merg mai departe decit a ingriji unele persoane bolnave. Ele ajuta la convingerea altor persoane ca amenintarea HIV este reala si de aceea fac ca mesajele privind profilaxia sa fie mult mai reale.
    Un aspect important al elementelor programelor este ca acestea tind sa lucreze in sinergie. Trasaturi individuale ale unei actiuni eficiente pot fi gasite la majoritatea programelor. Tragedia este ca, in majoritatea tarilor, actiunea ramine sporadica si mai degraba “ cirpacita “, decit extinsa si comprehensiva. Proiectele “mici“ ( de buzunar ) pot oferi servicii pentru una sau doua comunitati, in timp ce mari zone din tara nu beneficiaza de nimic. Multe programe trebuie sa devina cuprinzatoare, fie prin acoperirea geografica, fie prin continut. Reactia nationala se poate concentra, de exemplu, doar asupra celor care practica prostitutia; in alte parti, eforturile pot fi directionate catre SIDA si catre educatia tinerilor din scoli si din afara scolii, dar riscurile si vulnerabilitatea barbatilor care intretin relatii sexuale cu barbatii sunt ignorate. In timp ce constringerile umane si alte limitari de resurse pot impiedica eforturile de a iesi din lupta cu epidemia, un plan strategic bazat pe dovezi epidemiologice si pe cele mai bune practici va asigura cel putin o acoperire de baza. O planificare strategica a reactiilor nationale nu este nici usoara si nici rapida. Dar, asa cum a dovedit-o experienta unei serii de tari, de exemplu Botswana, Cambodgia, China, Coasta de Fildes, Republica Dominicana, Guatemala, Honduras, Malawi, Mozambic, Papua Noua Guinee, Romania si Republica Unita a Tanzaniei – procesul in sine este critic pentru aducerea pe tapet a unei game largi de factori, asumarea carora reprezinta cheia pentru un rezultat de succes.
  4. Actiuni multi -sectoriale si pe mai multe niveluri.
    Programele de succes implica parteneriate multi-sectoriale si pe mai multe niveluri intre departamente ale guvernului si societatea civila, problema SIDA fiind inscrisa pe agendele individuale si pe cele comune. Numai un efort combinat va ajuta la diminuarea flagelului SIDA, iar parteneriatele multi-sectoriale si pe mai multe niveluri vor fi importante pentru toate straturile societatii.
    Sectoarele guvernamentale si de afaceri sunt afectate in multiple moduri de o epidemie serioasa si de aceea au un rol important in participarea la programele de profilaxie . Ministerele Muncii, de exemplu, pot mandata programe de prevenire la locul de munca in sectorul privat. Ministerele Apararii isi pot folosi bugetele pentru implementarea programelor in domeniul militar, iar Ministerele Educatiei, pentru profesori, elevi si parinti. Firmele private pot contribui la aceste programe atat cu sume de bani cat si in natura.
    In timp ce Ministerele Sanatatii au fara indoiala un rol principal in reactia fata de epidemie, nu se va dovedi eficienta lasarea managementului intregii reactii nationale pe umerii lor, pe un termen mai lung. O N G –urile , in care au incredere populatiile vulnerabile, sunt plasate cel mai bine in ceea ce priveste sprijinirea unor programe de prevenire, chiar in colaborare cu comunitatile respective. Mediile pot de asemenea sa promoveze un comportament sexual protejat si toleranta, prin propriile canale .
  5. Reactii care se bazeaza pe comunitate
    Felul in care evolueaza o epidemie SIDA se decide in cadrul comunitatii. Oamenii, nu institutiile, decid in ultima instanta daca isi vor adapta comportamentul sexual, economic si social la amenintarea infectiei HIV. Oamenii reprezinta subiectele reactiei la SIDA, nu numai obiectele unor interventii exterioare. De aceea, reactiile la HIV sunt in prima instanta locale: ele cuprind implicarea oamenilor acolo unde locuiesc - in casele lor, in vecinatatile lor si la locurile lor de munca.
    Membrii comunitatii sunt de asemena indispensabili pentru mobilizarea resurselor locale in vederea unei actiuni eficiente. In special oamenii care traiesc cu HIV / SIDA trebuie sa joace un rol principal si sa-si transpuna experientele unice si perspectivele in programe, incepind cu faza de planificare . Mobilizarea comunitatii impotriva HIV / SIDA are loc cu succes in intreaga lume. Activitatile realizate in proiectele comunitatilor sunt tot atit de diverse pe cit de diversi sunt oamenii si culturile care alcatuiesc aceste comunitati .Unii oameni isi au baza in centre religioase, altii in institutii medicale, iar altii in locurile de intilnire din vecinatate. Multi se concentreaza asupra educatiei publice, altii se concentreaza pe oferirea ingrijirii, iar altii pe profilaxie si pe alte scopuri .
  6. Reforma politicii sociale pentru reducerea vulnerabilitatii
    Transmiterea HIV este asociata cu un comportament specific si riscant. Acest tip de comportament este influentat de factori personali si societali, care determina vulnerabilitatea oamenilor la infectie. Pentru a fi eficiente, programele de reducere a riscurilor trebuie sa fie concepute si implementate in sinergie cu alte programe, care, pe termen lung si scurt, maresc capacitatea si autonomia acelor oameni care sunt predispusi la infectii HIV. De aceea, intrebarea este cum sa te poti adresa direct tuturor fortelor societatii care determina, mai mult decit orice, vulnerabilitatea fata de HIV / SIDA. Aspecte precum inegalitatea intre sexe si inabilitatea femeilor de a negocia cind, cum si cu cine sa aiba raporturi sexuale reprezinta o problema de politica sociala. Saracia cronica si acuta a gospodariilor urbane, care duce in final la dezmembrarea acestora si la migrarea copiilor in strada nu reprezinta o problema care sa fie abordata usor numai la nivel de gospodarie sau de comunitate.
    A te adresa fortelor societatii care determina vulnerabilitatea in fata HIV necesita angajare la nivel de politica si necesita vointa politica si resurse. O reforma politica sociala eficienta reprezinta un aspect pe agenda de lucru pe termen lung, dar chiar si masurile de mica intindere pot transmite mesaje importante referitoare la angajarea politica pentru reducerea vulnerabilitatii indivizilor si a comunitatilor la infectare.
  7. Reactie sustinuta si pe termen mai lung
    Chiar un raspuns extins si comprehensiv la HIV / SIDA nu da rezultate imediate. Un impact masurabil se poate dezvolta intr-o perioada de 4 – 5 ani. De aceea trebuie sa se faca o abordare pe termen lung, care implica formarea unei rezistente a societatii fata de HIV. Incepind cu generatia cea mai tinara, intarirea unor atitudini si comportamente mai constiente si sigure va fortifica treptat o generatie impotriva raspindirii SIDA, iar in timp va avea un impact semnificativ asupra incidentei. Programele eficiente se caracterizeaza prin actiune concertata si printr-o acoperire in continua extindere .
    Pentru a ne referi la un aspect de inceput, folosirea resurselor existente reprezinta un sens strategic pentru concentrarea asupra unor importante populatii vulnerabile si a unor zone geografice unde extinderea rapida a HIV va lua caracteristicile unei urgente. Cei care se ocupa de planificare trebuie totusi sa ia in calcul nevoia de a patrunde la multe populatii diferite, inclusiv la acelea care vor fi expuse virusului pe viitor: riscul individual si vulnerabilitatea se schimba pe parcursul ciclului de viata, pe masura ce copiii cresc, intra in adolescenta si apoi se maturizeaza.
    Exista dovezi ca vigilenta continua este importanta, chiar si atunci cind schimbarile de comportament par sa se fi stabilizat . Folosirea prezervativelor la o generatie de barbati care au devenit activi din punct de vedere sexual si care au raporturi sexuale cu alti barbati, de exemplu, nu poate fi prezumata, doar pentru ca o generatie mai in virsta si-a schimbat comportamentul sexual.
    Treptat, fara a-si pierde din concentrare, actiunea trebuie sa se extinda permanent, pina cind se obtine o acoperire geografica completa a tarii.
  8. A invata din experienta
    Ultimii 15 ani de profilaxie HIV si ingrijire au dus la dezvoltarea puternica a experientei si a practicii. Exista tari care “poseda “ propria lor reactie la aceasta problema, dar mai exista dovezi multe ca unele politici, strategii si tehnologii sunt in mod deosebit mai eficiente: acelea pe care UNAIDS le numeste “ cea mai buna practica “ .
    A-ti extrage experienta din practicile cele mai bune si a-ti adapta aceste practici la conditiile locale reprezinta un fapt valoros atit la inceputul actiunii, cit si pe masura ce reactia se maturizeaza. A invata intr-un context national este de asemenea important. Birocratiile zonale ofera legatura importanta intre activitatile locale si nationale. Nivelul districtual este bine plasat in multe tari, cu scopul ca aceste tari sa analizeze, documenteze si sa raspindeasca ceea ce invata din reactiile pe plan local. Autoritatile districtuale pot cere autoritatilor nationale si pot negocia cu acestea schimbarile si reformele necesare in sectoare cheie, pentru a sustine reactiile locale. Exista multiple exemple de “proiecte bune “ – interventii de succes care au identificat “reteta “ succesului intr-un mediu dat. Ele pot oferi imagini valoroase in interiorul programelor nationale.
    In mod similar, programele nationale sunt in situatia de a realiza o categorisire a reactiilor locale si de a le aduce la nivel national, prin inglobarea lectiilor locale in planificarea lor strategica si in procesele de reforma. De exemplu, guvernele pot adopta eficient schimbari de politica si abordari de programe care au “trecut testul “ la nivel local.
  9. Resurse adecvate
    Redistribuirea prioritatilor nationale trebuie sa se reflecte intr-o realocare a bugetelor. Exista exemple de succes in tarile in curs de dezvoltare, unde bugetele guvernamentale pentru SIDA au fost marite semnificativ, de exemplu in Brazilia, China, India si Tailanda. In acelasi timp, este totusi o eroare sa se presupuna ca, deoarece fondurile pentru combaterea SIDA sunt limitate, trebuie sa fie limitata si actiunea SIDA. Programele eficiente identifica oportunitatile care permit sa fie implicati parteneri cu teluri si obiective similare si sa valorifice sinergiile dintre SIDA si alte programe. Daca actiunile necesare pentru reducerea riscurilor si a vulnerabilitatii devin o parte din fluxul principal al vietii nationale, costurile directe vor fi mai mici, beneficiile vor avea multe directii, iar probabilitatea ca programele sa fie sustinute va fi mult mai mare. De exemplu, includerea informatiilor referitoare la HIV / BTS –uri ( Boli cu Transmitere Sexuala ) in programa scolara reprezinta numai niste costuri marginale, dar luarea deciziilor care urmeaza apoi si competenta la negocieri pot aduce beneficii suplimentare, asa cum ar fi scaderea cazurilor de BTS –uri, a sarcinilor nedorite si a folosirii drogurilor. In mod similar, marirea oportunitatilor educationale si economice ale tinerelor fete din zonele rurale nu numai ca reduce transmiterea HIV prin oferirea unor alternative la sexul ca marfa, dar si contribuie la o dezvoltare rurala sustinuta si la imbunatatirea statutului femeii .
    Redirectionarea catre proiectele SIDA existente a unor resurse deja programate pentru fonduri sociale, pentru educatie si proiecte in domeniul sanatatii, catre infrastructura si dezvoltarea rurala este pe deplin justificata, deoarece epidemia SIDA submineaza chiar scopurile acestor investitii .
    Desi sprijinul financiar international nu este intotdeauna necesar, ajutorul international este hotaritor pentru multe tari sarace, care au bugete limitate.

Sprijin international pentru reactii nationale

In ultimul timp sprijinul donatorilor in problema HIV / SIDA a crescut considerabil. In 1998, 14 dintre cei mai mari donatori din Comisia De Sprijin in Dezvoltare OECD au oferit 300 milioane de USD pentru activitatile HIV / SIDA. In 1987 – imediat dupa ce s-a recunoscut pentru prima oara ca HIV se raspindise masiv in multe tari in curs de dezvoltare – nivelul fondurilor de sprijin oficial ( ODA ) pentru SIDA se gasea la numai 20 % din nivelurile care au existat un deceniu mai tirziu. Aceasta crestere a avut loc in acelasi timp in care contributiile generale ODA catre tarile in curs de dezvoltare incepusera sa se reduca in mod constant.
Din pacate, oricit de spectaculoasa ar parea aceasta crestere, nu a tinut pasul cu raspindirea epidemiei. In aceeasi perioada , numarul de infectari a crescut de la 4 milioane la peste 34 milioane, o cifra care continua sa creasca, avind in vedere cele mai mult de 5 milioane de noi infectari anual. In plus, sprijinul prin donatii a inceput sa descreasca intre 1996 si 1998 si ramine mai putin de 1 % anual din totalul bugetelor ODA .
Totusi, exista unele indicii recente si incurajatoare din partea donatorilor. De exemplu, fondurile din partea SUA pentru activitati globale HIV / SIDA au crescut cu 65 milioane USD in 2000 si se estimeaza ca vor creste cu inca 100 milioane de USD in 2001.
Reactia donatorilor la Parteneriatul International impotriva SIDA in Africa a fost de asemenea pozitiv.
Aceasta noua initiativa importanta – ale carei obiective le reprezinta reducerea raspindirii epidemiei HIV, reducerea impactului asupra suferintelor umane si blocarea recrudescentei epidemiei si a stagnarii dezvoltarii economice si sociale in Africa – cuprinde donatori care reprezinta unul din cei 5 factori cheie ai initiativei.
Reprezentantii tarilor donatoare participa la toate fazele dezvoltarii initiativei si cu cit intelegerea proiectelor si implicarea in acestea este mai mare, cu atit procesele nationale de planificare se dovedesc a fi profitabile prin sprijinul pe care il primesc.
Exista de asemenea perceptia crescuta ca HIV / SIDA nu reprezinta numai o amenintare majora a procesului de dezvoltare, dar si o amenintare pentru pace si pentru securitatea umana in Africa. Toate aceste aspecte au avut ca rezultat niveluri crescute de constientizare politica si obligatii financiare substantiale. S-a anuntat o suma suplimentara de 180 milioane USD din fonduri ale donatorilor pentru activitatile din Africa la intilnirea istorica din anul 2000 a Consiliului de Securitate. Provocarea o reprezinta faptul ca acest entuziasm crescind sa aiba ca rezultat o crestere a sprijinului concret acordat programelor nationale de control si profilaxie a epidemiei HIV / SIDA in Africa dar si in alte zone.
Pentru a face aceasta, este important sa se puna accentul pe realizarea unor parteneriate intre donatori si tarile afectate cel mai mult.

Degrevarea de datorii
Aproximativ 95 % din persoanele infectate HIV traiesc in tarile in curs de dezvoltare, majoritatea in Africa Sub- Sahariana . Unele dintre cele mai sarace tari ale lumii datoreaza, in total, aproximativ 2 miliarde USD plati externe.
Lipsa fondurilor pentru o reactie extinsa la SIDA s-a inrautatit datorita acestor niveluri crescute ale datoriei externe.
In intreaga Africa guvernele nationale platesc de 4 ori mai multe datorii externe decit sumele care ar trebui sa revina sanatatii si educatiei.
Pentru a pune in practica programe nationale eficiente de profilaxie SIDA, tarile din Africa vor trebui sa cheltuiasca cel putin 1 – 2 miliarde USD pe an, ceea ce reprezinta mult mai mult decit se investeste in mod curent.
Sursele care ar putea fi folosite pentru aceste resurse suplimentare cuprind donatii mai mari din partea sectorului privat si din partea fundatiilor, extinderea si redirectionarea ajutoarelor pentru dezvoltare si realocarea in cadrul propriilor bugete publice ale tarilor .
Degrevarea de datorii a tarilor reprezinta una dintre abordarile mai noi si mai promitatoare, care ar putea contribui la cresterea fondurilor pentru programele initiate si la o reducere a epidemiei SIDA in Africa. Prin degrevarea de datorii a tarilor celor mai sarace-care adesea sunt cele cu numarul cel mai mare de cazuri de HIV si SIDA - banii care reprezinta datoria ar putea fi reinvestiti in profilaxia si tratamentul SIDA.
O initiativa majora pentru a reduce datoria pe perioada urmatorilor citiva ani va avea loc sub initiativa Tarilor Sarace cu Datorii Foarte Mari ( TSDFM ), cu sprijinul tuturor guvernelor creditoare ale OECD si implementata de Banca Mondiala si de FMI . Intr-o conventie specifica de degrevare a datoriilor, o parte din datoriile unei tari va fi anulata, in schimbul angajamentului guvernului tarii debitoare de a mobiliza resurse din interior pentru scopuri specifice, cum ar fi eradicarea saraciei sau un efort national intensificat pentru combaterea SIDA .
Astfel de conventii au avut succes incepind cu anii ‘80, in domeniul conservarii mediului ambiant, de exemplu prin protejarea padurii tropicale impotriva taierilor masive.
In centrul acestor conventii de reducere a datoriilor sub initiativa TSDFM exista provocarea sa se stabileasca scopuri precise si importante pentru reducerea saraciei si pentru a avea indicatori masurabili ai pasilor facuti in aceste directii .
Tarile care ofera imprumuturile vor avea motivatii mai puternice pentru reducerea datoriilor, daca exista moduri clare si cuantificabile pentru evaluarea beneficiilor. De exemplu, un scop pe termen mediu legat de SIDA ar fi acela de a se asigura tratamente cu costuri reduse unui procentaj specific din populatia care sufera de infectiile cele mai comune .
Indicatorii masurabili ( cuantificabili ) pentru monitorizarea progresului ar cuprinde in mod sigur disponibilitatea unor medicamente generice specifice utilizate la centrele primare de tratamente si ingrijiri medicale.
In timpul primelor luni ale anului 2000, mai multe tari din Africa au inceput sa includa programele de combatere HIV / SIDA in mult mai mare masura in strategiile lor de combatere a saraciei si in conventiile de reducere a dobinzilor sub initiativa TSDFM. Acest lucru este imbucurator, dar un efort concertat din partea unor oficialitati ale guvernelor din Africa, strinse intr-o coalitie, impreuna cu reprezentanti ai societatii civile, cu guverne creditoare, cu Natiunile Unite si agentii multilaterale vor trebui sa garanteze ca degrevarea de datorii este intr-adevar folosita pentru a mobiliza o alocare substantiala de fonduri pentru combaterea SIDA.

Concluzie

Douazeci de ani de actiuni impotriva epidemiei HIV /SIDA au generat o buna cunoastere a unor reactii eficiente. In timp ce sprijinul international politic, financiar si tehnic reprezinta un factor important, reducerea incidentei epidemiei si micsorarea impactului pe care il poate avea trebuie sa reprezinte punctele de maxima importanta in agenda fiecarei tari ( deci la nivel national ). Pentru a fi eficiente si credibile, reactiile nationale necesita angajarea puternica a celor mai inalte niveluri ale guvernului. Tarile care au adoptat strategii de viitor pentru a combate epidemia culeg roadele acum, prin diminuarea incidentei epidemiei. Alte tari urmeaza sa culeaga roadele eforturilor lor si, in absenta unor rezultate vizibile si rapide, sustinerea reactiilor devine mai dificila. Totusi, dovezile indica faptul ca o combinatie dintre diversele moduri de abordare prezentate in acest studiu a adus o diminuare a incidentei epidemiei in unele tari. La ora actuala si pina in momentul cind va exista un vaccin, aceste abordari reprezinta cele mai puternice arme in lupta noastra impotriva HIV / SIDA.


< Anterior   Urmator >

2001-2005 SEXDEX - un proiect Societatea de Educatie Contraceptiva si Sexuala
Finantat de Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, cu sprijinul Ambasadei Marii Britanii si USAID prin John Snow Inc.
Gazduire Web asigurata de Gazduire.ro