SexDex - Acasa
arrow Acasa arrow Tineri arrow Abuzul sexual arrow Sindromul Münchhausen, indus de catre cei apropiati
Meniu principal
Acasa
Noutati
Tineri
FAQ
Legaturi
Cautare
Formular conectare
Utilizator
Parola
Salveaza

Ai uitat parola?
Nu ai cont? Creaza unul
Sistem sanitar
Cabinete PF
Spitale
Contraceptive
 

Notice: Undefined variable: row in /home7/sexdex/public_html/mambots/content/simpleboard.discussbot.php on line 21

Notice: Trying to get property of non-object in /home7/sexdex/public_html/mambots/content/simpleboard.discussbot.php on line 21
Sindromul Münchhausen, indus de catre cei apropiati PDF Tipareste E-mail
Evaluare utilizatori: / 5
SlabPerfect 
De Kathryn A. Hanon

Campul de investigatii pentru fortele de politie si cele ale justitiei a capatat o extindere fara precedent in toata istoria criminalisticii de pana acum. Cei ce fac investigatiile trebuie sa foloseasca cele mai noi si inovative tehnici pentru a putea rezolva infractiuniile tot mai sofisticate si mai bizare din ziua de astazi.

De exemplu, in prezent se observa din ce in ce mai des aparitia unei forme destul de rare de abuz al copillor, anume Sindromul Münchhausen indus de catre cei apropiati, la care vom face in continuare referire ca fiind SM.

SM este o forma de abuz al copiilor, care implica un abuz fizic pe termen indelungat, de cele mai multe ori produs de unul din parinti.

Oricum, pentru a putea conduce cu succes investigatiile privind SM, este necesar sa se inteleaga complexitatea acestui sindrom cat si faptul ca sunt necesare proceduri neortodoxe de investigare pentru a putea aduce cazul in justitie si pentru a obtine o sentinta favorabila copilului abuzat. Acest articol se refera la urmarile produse de acest sindrom, ca si la modul in care trebuie sa se faca abordarea cazului.

Definirea sindromului

SM este o forma de abuz al copiilor, in care abuzantul creeaza o boala copilului. Cand copilul este preluat de catre serviciile medicale pentru a i se acorda ingrijiri, parintele declara medicului ca nu exista nici o cauza aparenta pentru boala, stiind ca datorita acestui fapt victima va trebui sa fie spitalizata pentru a fi testata sau tinuta sub observatie. In timpul acestei perioade de spitalizare are de obicei loc abuzul. Intr-un cunoscut caz de SM, o mama a injectat victima cu materii fecale; in alt caz, o mama si-a sufocat copilul, pentru ca apoi sa-l resusciteze, operatie ce a fost repetata de cateva ori pe parcursul spitalizarii.

Simptomele SM, pot fi in general recunoscute in momentul in care victima implineste 14 luni. Oricum, SM nu este in general diagnosticat mai inainte de implinirea de catre copil a varstei de 3 ani. Mai trebuie spus si ca mortalitatea in cazul acestui gen de abuz este ridicata.

Pot exista atat cazuri grave cat si mai usoare de SM. In cazurile mai putin grave, parintele poate fabrica un un sir de simptome care nu au nici un temei in realitate. De exemplu, unii parinti contamineaza fecalele copiilor lor cu sange, pretinzand ca au iesit astfel.

In cazurile severe de SM, parintele chiar face rau copilului, pentru a crea simptomele unei boli. Tipice pentru aceasta forma a SM sunt sufocarea si otravirea sangelui.

Caracteristicile infractorului si ale victimei

Majoritatea infractorilor in cazurile de SM sunt chiar mamele victimelor. Totusi, au existat si cazuri cand infractorul a fost tatal sau o persoana din interiorul familiei.

In viziunea victimelor, in cazurile de SM, infractorii pot fi neobisnuit de calmi, avand in vedere simptomele medicale stupefiante ale victimelor. Deasemenea ei se implica intr-un grad ridicat in ingrijirea copilului in timpul tratamentului si vor lauda excesiv personalul medical.

Par a fi cunoscatori in ceea ce priveste boala copilului, fapt ceea ce poate indica o oarecare pregatire medicala sau anumite studii de specialitate. Deasemenea ei pot sa fi suferit in trecut de aceeasi boala care este afisata de victimele lor.

In plus, s-a remarcat ca infractorii fac tot posibilul pentru a impiedica victima sa participe la activitati in afara caminului, cum ar fi mersul la scoala sau joaca cu alti copii, permitand numai anumitor persoane sa vina in contact cu victima. Pot chiar sa vorbeasca in numele victimei atunci cand cineva intentioneaza sa o abordeze. Infractorii SM sunt atenti cu victimele lor chiar si atunci cand le provoaca acestora un rau. Se pare ca ei gasesc o satisfactie emotionala in momentul cand copilul lor este spitalizat, datorita faptului ca personalul spitalului crede ca atentia lor indica faptul ca sunt niste buni parinti. Victimele SM pot apartine ambelor sexe. De cele mai multe ori victimele nu sunt suficient de mature pentru varsta lor datorita dependentei lor fortate fata de parintele abuzator, iar victimele de sex feminin ar putea sa-si asume multiple roluri. De exemplu, ele ar putea sa intre in rolul mamei pe masura ce incearca sa imite cel mai apropiat model-in cazul de fata infractorul-, iar mai tarziu sa regreseze in rolul unui copil bolnav, slabit si dependent.

Caracteristicile parintelui care nu este implicat in SM

Putine victime ale SM cad prada abuzurilor tatilor. De cele mai multe ori avand o atitudine pasiva si indiferenta, tatal nu joaca un rol important in ingrijirea unui copil bolnav. Vizitele sale la spital sunt putine si cu toate ca poate avea unele suspiciuni cu privire la natura reala a bolii copilului, el este de cele mai multe ori incapabil sa opreasca abuzurile ce se savarsesc asupra acestuia.

Rudele victimei

Exista o mare probabilitate ca fratii si surorile mai mici ale victimei SM sa devina si ele victime ale abuzurilor. Cand infractorii inceteaza sa mai abuzeze de unul din copii---fie pentru ca acesta a crescut, fie pentru ca a devenit mai matur sau pentru ca acesta a decedat—este foarte probabil ca parintele sa-si indrepte atentia catre ceilalti copii pentru a-si continua abuzurile. Un studiu al istoricului medical al acestor copii poate arata daca exista un model de abuz in cadrul familiei.

Recunoasterea SM

Deoarece cazurile de SM sunt adesea recunoscute intai in spitale si cabinete medicale, este foarte important pentru comunitatea medicala sa constientizeze acest tip de abuz. Acest sindrom ar trebui sa fie depistat daca bolile copiilor raman neexplicate dupa testele medicale si daca exista multiple vizite la diferite spitale si la diferiti medici. In principal, observarea unui copil bolnav in timpul spitalizarii poate oferi date referitoare la existenta SM. In astfel de cazuri, victima suspectata ar trebui sa fie plasata intr-o rezerva deschisa, unde este mult mai putin probabil ca infractorul sa continuie abuzul. Plasarea intr-o astfel de rezerva va da posibilitatea personalului medical sa remarce orice schimbare a simptomelor pacientului. Daca simptomele inceteaza, dar ele reapar dupa ce copilul a intrat din nou sub influenta infractorului, atunci este mai mult ca sigur ca avem de-a face cu SM.

Abordarea acestor cazuri de catre echipe mixte

Cand sunt contactate organele judiciare si li se raporteaza despre cazuri suspecte de a face parte din SM , este foarte important sa se abordeze problema in mod multidisciplinar. Personalul medical, echipele de protectie a copiilor, personalul de asistenta sociala si personalul administrativ al spitalelor , precum si organele judiciare si procurorii trebuie sa fie de fata in cadrul investigatiilor.

Implicarea timpurie a procurorilor este mai ales de folos in cazurile SM, deoarece jurisprudenta in acest domeniu este redusa. De aceea, este important ca investigatiile sa fi coordonate de catre cei ce vor fi de partea acuzarii.

Personalul medical, inclusiv medicii si asistentele medicale care au ingrijit victima ar putea percepe simptomele SM mai inainte ca fortele legale sa se implice in caz, fapt ce poate permite anchetatorilor sa adune informatii importante pentru rezolvarea cazului. Oricum, din motive de siguranta, este indicat ca numarul celor ce iau cunosinta de datele anchetei sa fie cat mai redus.

Anchetatorii ar trebui sa castige increderea medicilor generalisti pe parcursul desfasurarii anchetei, iar dupa ce ancheta este completa ar trebui sa ia serios in considerare asigurarea unei terapii psihiatrice atat pentru victima cat si pentru infractor.

Mai multe state au pretentia ca anchetatorii sa anunte fara intarziere serviciile sociale cu privire la orice ancheta pe care acestia o conduc si care se refera la abuzurile savarsite asupra copiilor. Cei ce fac parte din cadrul serviciilor sociale ii pot ajuta fara indoiala pe anchetatori sa urmeze anumite linii directoare si sa faca fata cu succes anumitor constrangeri legate de timp, pentru a putea solutiona astfel de cazuri. Mai trebuie apelat la serviciile sociale si pentru faptul ca anchtele privind SM pot fi mai indelungate datorita necesitatii pastrarii confidentialitatii. Echipele pentru protectia copilului lucreaza direct cu personalul medical si servesc ca excelent element de legatura intre acesta din urma si organele judiciare. Datorita interdisciplinaritatii, este important sa se organizeze intruniri regulate in care sa se puna in dicutie modul in care se desfasoara ancheta. Cooperarea intre toate institutiile implicate este o conditie esentiala in astfel de cazuri. Desi fiecare membru al echipei trebuie sa abordeze cazul din perspectiva jurisdictiei sale, tinta lor comuna trebuie sa o constituie siguranta victimei. Daca abuzul nu este stopat, familia se va replia si abuzul va continua. Pe masura ce ciclul abuzurilor va fi reluat, victima va fi supusa in continuare riscurilor unor raniri grave, unor teste medicale dureroase sau chiar mortii.

Probe

Pentru a stopa acest ciclu al abuzurilor, anchetatorii trebuie sa obtina suficiente probe ce pot fi acceptate de catre instanta pentru a putea obtine condamnarea invinuitului. Un mod deosebit de eficient de a obtine probe in cazurile de SM este acela de a face inregistrari video cu camere ascunse. De exemplu camerele video aflate in plafon pot surprinde o gama foarte larga de miscari, si pot fi ascunse cu usurinta in camerele spitalului.

Oricum, pentru amplasarea unor camere video in camerele spitalului este nevoie de un ordin judecatoresc. Pentru a obtine un astfel de ordin, anchetatorii trebuie sa sublinieze necesitatea unei inregistrari video astfel incat judecatorii sa poata intelege mai bine de ce este nevoie in cazurile de SM.

Cel mai adesea, obtinerea unui astfel de ordin judecatoresc privind permisiunea de a de a amplasa camere video este mult mai usor de obtinut atunci cand cererea omite si sunetul. Oricum, sunetul nu este un element critic in aceste inregistrari video ale SM, atunci cand este vorba de sufocare, otravire sau simularea unor simptome.

Daca anchetatorii au indicii ca un copil este otravit, ei trebuie sa stranga orice probe relevante, cum ar fi ace, seringi etc. Printre probele care mai pot fi folosite la incriminarea invinuitului se pot include si mijlocele cu care s-a incercat sufocarea victimei sau cutiile de medicamente.

Anchetatorii mai trebuie sa verifice si pubelele cu gunoi pentru a gasi probe. In plus ei mai trebuie sa controleze si recipientele folosite pentru colectarea urinei sau scaunului daca exista materii straine in acestea. In final, anchetatorii vor trebui ca si in spitale sa acorde atentie lipsei oricarei seringi sau altui echipament medical. Datorita faptului ca invinuitii in cazurile de SM pot profita de anumite momente de neatentie ale personalului medical, acestia sustrag din spitale anumite echipamente pe care ulterior le folosesc pentru a abuza de victimele lor.

Arestarea invinuitilor

Atunci cand au fost stranse suficiente probe privind un caz de SM, anchetatorii il pot aresta rapid pe invinuit. Oricum, arestarea acestuia in fata victimei poate cauza copilului o trauma ce ar fi bine sa fie evitata. Trebuiie sa fie avut in vedere faptul ca invinuitul poate fi privit de catre copil ca un model in ceea ce priveste ingrijirea acordata. In aceasta faza a cazului, anchetatorii ar face cel mai bine sa solicite ajutorul personalului medical calificat care poate explica in mod adecvat situatia creata copilului.

Interogarea invinuitului

Pentru a-l putea interoga cu succes pe invinuit, este foarte important sa se mentina permanent o pozitie neutra.

In timpul interogatoriului, multi invinuiti vor nega ca sunt vinovati, chiar si atunci cand sunt confruntati cu inregistrarile video care demonstreaza existenta unui abuz savarsit cu intentie.

In unele cazuri, acestia pot chiar sa nu recunoasca ca ar avea vreo problema pana in momentul in care le este prezentata gravitatea infractiunii de care s-au facut vinovati. Oricum, se pare ca sugerarea in mod subtil a faptului ca persistenta lor in negarea vinovatiei poate duce la decesul prematur al copilului, se poate dovedi o tehnica de interogatoriu de succes.

Desi invinuitii in cazurile de SM abuzeaza in mod intentionat de copii lor, s-ar putea ca acestia sa-i iubeasca cu adevarat. Acesta dragoste poate trece in cele din urma dincolo de frica de a fi pedepsit si de rusinea de a asigura toate datele anchetatorilor. Acest dialog intre invinuit si anchetatori este extrem de important, mai ales in cazurile de otraviri neidentificate, cand de capacitatea personalului medical si de cea a anchetatorilor de a identifica sursa otravirii depinde starea viitoare a sanatatii copilului.

Atunci cand sunt anchetati astfel de invinuiti implicati in cazuri de SM, este bine de stiut de catre anchetatori ca acestia trebuie sa aiba totusi un sentiment de respect fata de propria lor persoana. Este important pentru anchetatori sa stabileasca o oarecare punte de comunicare cu invinuitul, lucru ce poate fi obtinut prin adresarea acestuia a unor intrebari referitoare la persoana si la familia sa. Mai trebuie avut in vedere si faptul ca este foarte probabil ca invinuitul sa fi fost si el la randul sau abuzat in copilarie.

Concluzii

Desi SM a devenit o problema deja recunoscuta de catre intreaga comunitatea stiintifica ce se ocupa de sanatatea mentala, SM trebuie insa sa fie recunoscut ca fiind o adevarata problema si de catre fortele de ordine si judecatoresti, care trebui sa ramana vigilente fata de orice noi cazuri care apar. Din pacate, daca ne-am intoarce inapoi in timp, am constata ca multe decese neelucidate ale unor copii ar fi putut fi niste crime ce ar fi putut fi evitate daca s-ar fi recunoscut de timpuriu simptomele SM.

Singura cale de a stopa aceasta modalitate de abuz al copiilor o constituie o mai buna pregatire a ambelor tabere, atat a organelor judiciare, a celor de urmarire penala si a celor de politie cat si a celei medicale. Vietile unor copii inocenti depind de cat de repede vor fi recunoscute simptomele SM si de cat de repede vor fi condamnati cei ce sufera de aceasta bizara maladie.


< Anterior   Urmator >

2001-2005 SEXDEX - un proiect Societatea de Educatie Contraceptiva si Sexuala
Finantat de Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, cu sprijinul Ambasadei Marii Britanii si USAID prin John Snow Inc.
Gazduire Web asigurata de Gazduire.ro