SexDex - Acasa
arrow Acasa arrow Tineri arrow Abuzul sexual arrow Intelegerea parintelui incestuos
Meniu principal
Acasa
Noutati
Tineri
FAQ
Legaturi
Cautare
Formular conectare
Utilizator
Parola
Salveaza

Ai uitat parola?
Nu ai cont? Creaza unul
Sistem sanitar
Cabinete PF
Spitale
Contraceptive
 

Notice: Undefined variable: row in /home7/sexdex/public_html/mambots/content/simpleboard.discussbot.php on line 21

Notice: Trying to get property of non-object in /home7/sexdex/public_html/mambots/content/simpleboard.discussbot.php on line 21
Intelegerea parintelui incestuos PDF Tipareste E-mail
Evaluare utilizatori: / 7
SlabPerfect 

Este vorba de o probleme individuala sau de una de familie ?

Datele clinice pe care le avem la dispozitie ne fac sa credem ca agresiunea din partea unui parinte fata de un copil depinde de la caz la caz, si sta la baza problemei vizibile a incestului. Este oricum de cele mai multe ori conditionata de catre anumite relatii din cadrul familiei, relatii care permit agresiunii sa se intample, contribuie sau chiar o determina.

    • Cuplul parental

Acum sa analizam tipul de comportament care da nastere incestului

Mai degraba decat a face o analiza exhaustiva, ne vom concentra asupra a doua aspecte prezente in relatia cuplului parental, aspecte care afecteaza copilul

    1. mai intai cuplul si apoi copilul
    2. copilul este conceput si exista numai pentru a servi intereselor parintilor.

Studiul nostru a luat in calcul un esantion de 90 de copii care au fost expusi abuzurilor sexuale, dintre care 80 au implicat incestul. Jumatate dintre acesti copii au trebuit sa-si paraseasca familiile din momentul in care relatia incestuoasa a fost scoasa la lumina, iar peste doua treimi dintre acestia au trebuit sa fie plasati. Este de remarcat ca acest lucru s-a intamplat nu pentru ca n-ar exista modalitati adecvate de protectie a copiilor , ci in principal pentru ca jumatate din mame au luat partea sotilor abuzatori si numai o mama din cinci a sprijinit in mod deschis copilul. Foarte putine cupluri s-au despartit dupa ce faptele au iesit la iveala.

In plus, mai este semnificativ si faptul ca 38% dintre acesti copii au fost in continuare supusi abuzurilor fizice. Aceste cupluri nu sunt deloc interesate de bunastarea copiilor, ci de aceea a lor.

La aceste doua aspecte referitoare la investitiile emotionale facute de catre partenerii care formeaza un cuplu parental, ar trebui sa adaugam alte patru caracteristici care rezulta din comportamentul lor, dupa cum urmeaza :

    1. Lipsa de control asupra impulsurilor. Acest lucru devine evident prin reactiile violente in fata situatiilor frustrante si prin comportamentul sexual dur care scapa de cele mai multe ori de sub control. Date fiind tiparele culturale care prevaleaza in zilele noastre, violenta poate fi cel mai adesea exprimata in mod liber, fara a exista teama de vreo pedeapsa imediata, in timp ce satisfactia sexuala trebuie sa ramana ascunsa. Asadar, violenta si sexualitatea nu atrag aceleasi restrictii in ziua de azi.
    2. Controlul reciproc este necesar in cadrul cuplului pentru a putea realiza nu sentiment de siguranta in fata amenintarilor venite din exterior. Acest fel de control este de cele mai multe ori exercitat de catre tatal care se poarta ca un tiran fata de sotie si de copii, in acelasi timp opunandu-se oricarei incercari de amestec din exterior. Chiar si de pe pozitia sa de victima, sotia poate avea suficienta putere. In functie de scopurile si idealurile sale, sotia isi va sacrifica copilul pentru a-si pastra sotul, sau il va trata si pe cel de-al doilea tot ca pe primul, pretinzand in tot acest timp ca sotul este o persoana capricioasa si violenta in fata careia ea este obligata sa cedeze.
    3. Un grad ridicat de complicitate. Aceasta poate ajunge la proportii perverse, pe masura ce ambii adulti isi vor implini pulsiunile prin prostul tratament aplicat copilului sau prin abuzarea sexuala a acestuia. O astfel de conspiratie poate sa se desfasoare in mod constient si activ; se poate totusi ca ea sa fie rezultatul unei intelegeri tacite, datorita careia dorintele individuale ale fiecaruia sunt satisfacute prin exploatarea unei a treia parti. In esantionul nostru, 30% dintre mame erau constiente de abuz in momentul in care acesta avea loc, iar parerea asistentilor sociali este ca 24% dintre celelalte aveau cunostinta de ele desi le negau.
    4. O puternica dependenta reciproca, drept rezultat al caracteristicilor enumerate mai sus. Discutam aici despre parteneri care nu pot concepe sa se desparta—indiferent de pozitia fiecaruia fata de celalalt in cadrul relatiei. In cazul acestui gen de dependenta—care este cel mai adesea sado-masochistica—nu este usor de identificat care este cel ce exercita mai multa putere. Prejudecatile morale ale profesionistilor ne fac sa trecem cu vederea ca daca victima pleaca, agresorul va avea aceeasi suferinta ca si victima care pretinde ca nu poate sa se indeparteze de cel care ii face rau.

Am mai descoperit ca patru dintre mamele copiilor ce au fost abuzati si-au parasit sotul in momentul in care adevarul a iesit la lumina, dar doua dintre ele s-au intors in cele din urma la sotul lor: una s-a recasatorit cu barbatul de care tocmai divortase, iar cealalta s-a dus sa locuiasca cu un fost prieten al cuplului care, la fel ca si sotul ei fusese in mod legal lipsit de toate drepturile parintesti pentru ca abuzase si el de proprii lui copii. Aceste fapte vin sa arate cat de puternice pot fi influentele perverse ale sotului si cat de puternic pot stimula pulsiunile perverse ale mamei.

Aceste cupluri au ales un obiect pentru exercitarea dragostei lor narcisistice, obiect care poate fi chiar si unul arhaic, fapt ceea ce sugereaza existenta unei fantasme ce se refera la reintorcerea in uter. Intr-un astfel de context, insasi prezenta copilului duce la exarcerbarea tensiunilor, duce la declansarea abuzurilor si pericliteaza continuitatea relatiei de cuplu.

    • Infaptuitorul abuzului

Orice s-ar spune despre comportamentul parintelui incestuos in cadrul cuplului, este fara indoiala crucial sa intelegem persoana care comite incestul si care in 80% din cazuri, este un tata incestuos. Relatia cuplului si comportamentul incestuos vor gravita mai intotdeauna in jurul acestei persoane.

Datele obtinute ne-au condus catre identificarea a trei mari grupuri ale caror functii mentale aratau existenta unor diferente mult mai mari decat cele la care ne-am fi asteptat tinand cont de comportamentul lor. Un prim grup este format din cei ale caror functii mentale urmeaza o organizare perversa; al doilea grup este format din cei a caror principala problema o constituie narcisismul, iar al treilea din cei la care nevrozele stau la baza funcrionarii mentale.

1 – Perversul sau obiectul functional. Acest gen de personalitate este cel mai adesea intalnit in cazurile de abuzuri sexuale si de incest. O trasatura distinctiva a perversului este aceea ca el a facut un scop in sine din cautarea recompenselor sexuale, fiind in stare sa faca tot ce-i sta in putere ca sa le obtina. " Daca nevroticii traiesc prin fantasmele lor, perversii traiesc prin actiunile lor" (Masud Khan). Ei nu pot gasi usurare decat atunci cand sunt implicati in mod activ in atingerea scopului lor, orice abatere de la acesta lasandu-i nesatisfacuti. Din aceasta cauza ei vor fi in permanenta in cautarea unor noi tinte care sa le satisfaca pofta de recompense sexuale.

Data fiind distanta mare care exista intre actele lor senzoriale si fantasmele lor interioare, genul de transformari care ar trebui sa transpuna temerile , anxietatile si fantasmele intr-un tipar psihologic organizat, nu pot avea loc. Avem tendinta de a uita ca acele actiuni repetitive ale perversului sunt departe de a fi expresia unei impliniri sexuale, avand mai degraba de-a face cu o manifestare a laturii compulsive a comportamentului sau. In aceasta permanenta cautare, ca si in alegerea obiectului sau, perversul este ghidat mai degraba de catre instincte decat de ego-ul sau. El nu se ataseaza in nici un caz de obiect, acesta indeplinind in cazul de fata numai un rol functional. El va fi in permanenta in cautarea a ceva ce nu va putea sa defineasca. El va trebui astfel sa modifice aceasta situatie pe care este nevoit sa o indure si pentru acest fapt va cauta sa se razbune pe cineva. Pocedand astfel, el nu numai ca va nega dreptul victimei de a fi tratata ca o persoana, dar ea va deveni in acest caz si tinta invidiei, urii si dispretului lui.

Stim de exemplu ca un comportament exhibitionistic si voyeuristic este un lucru comun la abuzatorii sexuali.(cei ce practica abuzul sexual) Acest fapt vine sa confirme faptul ca in ochii perversilor, copilul ca persoana nu conteaza, contand numai reactia pe care acesta o va declansa in pervers. El vrea sa-si afirme masculinitatea si se bucura intens de sentimentele de frica si de surpriza pe care le inspira copilului. In mod similar, atunci cand se comporta ca un voyeur, el indeplineste un act de posedare sexuala de care victima nu va putea sa scape. Asa cum ochiul si imaginea perceputa de acesta sunt una, tot astfel exhibitionistul/ voyeurul anuleaza orice distanta dintre ei si corpul victimei.

Pentru acelasi motiv, perversul se agata prin toate mijoacele de pastrarea secretului, secret care este de cele mai multe scos la iveala atunci cand profesionistii incearca sa determine gradul de cooperare pe care l-ar fi putut obtine de la victima sa.

Secretul are doua laturi : pe de-o parte acopera faptul ca perversul a incalcat legea atunci cand si-a indeplinit dorinta, pe de alta parte acesta este impartit numai cu victima. Atata timp cat el nu este pedepsit, se ajunge la crearea unei legaturi speciale cu victima. Secretul conduce la aparitia unui sentiment de complicitate bazat pe frica de a fi descoperit. De indata ce acesta este incalcat si scos la lumina, cel mai adesea victima are un sentiment de pustiire interioara, sau chiar nostalgie, in ciuda tuturor suferintelor pe care le-ar fi putut indura. Secretul prin urmare reprezinta una din trasaturile esentiale ale perversului si ale relatiei incestuoase, insemnand excluderea unei a treia persoane, la care se adauga si un control simbolic al relatiei ca si incercarea de regresie in uterul matern. Fara diferentiere nu exista nici distanta.

Sa ne aducem totusi aminte in acest context ca paradigma incestului se refera la relatia incestuoasa dintre mama si fiu. Aceasta regresie " in utero " vine sa nege orice separare si alege sa ignore moartea. Din aceasta cauza ea este echivalenta cu excluderea unei a treia persoane ca si cu respingerea oricarei diferentieri sau a legii.

O relatie secreta, actele exhibitioniste si voyeuristice sunt componentele de baza ale unor functii mentale pervertite. Printre aceste functii mentale pervertite se numara si negarea castrarii, a diferentelor sexuale, a oricarei diferente intre generatii ca si respingerea legii. Aceste informatii ne pot ajuta sa intelegem mai bine de ce perversul nu are nici un fel de remuscare. Acolo unde nu exista nici o diferenta nu exista deasemenea nici un fel de conflict. Deasemenea, fara conflict nu exista nici un fel de agresiune.

Prin urmare de ce sa fie el acuzat ? Numai pentru ca s-a folosit de copil pentru a obtine propria lui placere sexuala, mai ales ca el nu incearca decat sa ofere copilului aceeasi placere pe care o au si adultii, ba chiar mai mult, este ceruta chiar de catre acesta ?

Ceea ce nu va putea niciodata sa accepte un pervers este faptul ca el obtine consimtamantul victimei supunand-o pe aceasta unui proces injositor. Datorita " tehnicilor intime " (Masud Khan), perversul reuseste sa o faca pe victima sa slujeasca intereselor sale proprii. Din acest motiv apar si reactiile violente la cei care se inrudesc cu copilul si care incearca sa protejeze interesele acestuia. Una dintre cele mai dificile sarcini ale unui profesionist in astfel de cazuri este aceea de a-l ajuta pe copil si de a pastra in acelasi timp si distanta necesara pentru a intelege resorturile intime ale agresorului. Daca se doreste ajutarea urmatoarei victime si luarea unor masuri preventive, este nevoie sa ne apropiem de agresor fara a-l identifica prea mult cu victima, insa nici nu trebuie facuta abstractie de aceasta.

2- Persoana narcisista si obiectul care lipseste. Acum ne atintim privirile catre agresorii sexuali – indiferent ca sunt incestuosi sau nu – a caror constructie mentala este contingenta cu o tendinta narcisistica care ar putea sa fie legata de vreo psihoza sau de anumite deprivari. Recompensa sexuala nu constituie motivatia principala pentru astfel de indivizi. De baza este cautarea unui obiect a carui lipsa a fost in mod dureros resimtita, pentru a scapa de amenintarea unui colaps interior sau de capcana frustrarilor.

Intr-un numar de astfel de cazuri au fost evidentiate simptome halucinatorii si de confuzie datorita carora profesionistii au putut detecta semne ale unei patologii anterioare, sau altele care izbucnesc odata cu agresiunea fata de copil. Aceste sunt cel mai adesea cazuri ale unor psihoze care pot cel putin sa fie clar identificate. Este insa mai greu sa se identifice personalitatile paranoide ale caror tendinte patologice ies la iveala mai ales in anumite situatii, cum ar fi acelea in care relatia lor cu copilul este amenintata. Acest tip de personalitate transforma copilul victimizat intr-un substitut care il va impiedica pe agresor sa aiba de-a face cu frica sa de a fi parasit sau distrus. Cand inca identitatea sexuala a copilului nu este complet formata, paranoicul se poate hrani cu iluzia ca el este nemuritor.

Tocmai copilul va fi deci acela care va da posibilitatea unui astfel de parinte sa-si indeplineasca nevoia sa de a se simti atotputernic, sa-si indeparteze spaimele legate de moarte si sa lupte impotriva fricii legate de castrare. Insa toate acestea se pot intampla numai daca el va fi in stare sa pastreze controlul absolut asupra victimei. Orice veleitate de independenta din partea acesteia este privita ca un act de tradare, iar cel care ar putea sa favorizeze o astfel de atitudine se transforma intr-un ingrozitor persecutor. Din aceasta cauza, agresorul il va persecuta pe asa-zisul persecutor, si va privi propria sa agresiune ca pe un act de autoaparare.

Intr-un alt context, gasim persoane care sunt in cautarea unei imposibile regresii "in uteo" prin intermediul unei relatii incestuoase. De baza in aceste cazuri este acel gen de personalitate care reactioneaza la bautura si comportament violent. Anxietatea ia cel mai adesea locul vinovatiei si un sentiment de frustrare va duce la declansarea acestor mecanisme individuale si arhaice de aparare.

Avem de-a face de fapt cu un profund sentiment de dependenta fata de un obiect de care individul a fost atat de lipsit in trecutul sau, incat acesta nu a putut sa fie in mod adecvat integrat sinelui, iar acum acest obiect este cautat oriunde ar putea fi gasit un substitut.

Acest tip de personalitate, dupa cum este aratat si in numeroase statistici, aluneca cel mai adesea catre alcoolism.

Un detaliu ar merita sa fie mentionat, detaliu care a fost oricum interpretat in diferite moduri pana acum. Este vorba de rata alcoolismului printre agresori. Cu cat relatia dintre agresor si victima este mai apropiata, cu atat rata alcoolismului printre primii este mai mare. Acest lucru inseamna de fapt ca alcoolismul este mult mai intalnit printre abuzatorii care fac parte din aceeasi familie cu victima, decat printre cei care provin din afara familiei. Alcoolismul este deci mai frecvent printre tatii incestuosi decat printre socrii incestuosi.

Conform celor mai intalnite interpretari ale acestor cifre (Finkhelor), alcoolismul este vazut ca un factor dezinhibitor ( din punct de vedere al lucrurilor care sunt interzise), sau drept cauza unor comportamente impulsive, sau ca factor care duce la degradarea personalitatii persoanei, facand-o sa se comporte intr-un mod iresponsabil.

In studiile noastre clinice am mai observat totusi ca alcoolismul mai poate aparea si ca urmare a incestului. In aceste cazuri, alcoolismul apare ca o bariera in fata sentimentelor de vinovatie generate de dorinta de a fi incestuos sau de comiterea incestului, ca si in fata temerilor cauzate de indepartarea victimei care isi cere independenta.

3 – Nevroticul si Obiectul Interzis. In finalul acestei analize a personalitatii abuzatorului sexual, sa ne amintim ca exista totusi un numar de cazuri care nu se pot incadra in categoriile enumerate mai sus si in care nu apar simptomele unei patologii serioase si clar definite. Ne gandim aici la abuzatorii ale caror actiuni se bazeaza pe o organizare mentala nevrotica, care au inteles si interiorizat intelesul legilor si al tabuurilor. In acesta categorie intra acei indivizi care si-au ajustat bine comportamentul la normele stabilite ce catre societate.

In contrast cu cazurile mentionate mai sus, nevroticul care comite incestul stie ca incalca un tabuu foarte serios, tabuu pe care este constient ca ar trebui sa-l respecte. Actiunea lui nu se bazeaza pe negare, pe disociere sau pe confuzie, ci pe existenta unui confict interior de care nu se poate debarasa singur, chiar si dupa ce a avut loc violul. El cedeaza dorintei de a poseda obiectul insa are regrete pentru ca a actionat astfel si pentru ca si-a tarat victima intr-un viol.

Actiunile unui astfel de tata incestuos nu trebuie privite in aceeasi maniera ca acelea ale unui pervers care duce o viata sociala aparent plina de succes, fiind bine adaptat normelor sociale. Perversul apeleaza la o puternica impartire a eului pentru a izola relatia sa incestuoasa de orice altceva, prin alcatuirea unui sistem sigur de aparare in relatia sa cu altii, dar si in propria sa lume interioara. Ar putea fi nevoie de o investigatie clinica profunda pentru a identifica acest tip special de functionare, functionare care este de fapt tipica pentru toate relatiile sale. Perversul are grija sa-si izoleze fantasmele, pe masura ce-si separa sentimentele constientizate de emotiile inconstiente.

Nimic nu curge liber in viata sa interioara, sau intre el si ceilalti. O mare parte din puterea si placerea sa vine chiar din abilitatea sa de a-i pacali pe toti ceilalti. Oricum, acest gen de abordare nu este intotdeauna fara rateuri. La un moment dat, un anumit eveniment imprevizibil, o anumita initiativa din partea victimei, sau chiar o incongruenta din interiorul perversului, poate duce la prabusirea acestui sistem inchis. Este o necesitate a sa de a face acelasi lucru iarasi si iarasi si sa actioneze din ce in ce mai sfidator, fapt ce conduce de cele mai multe ori la depistare abuzului.

In contrast cu acesta, nevroticul se simte vinovat, ingrijorat si rusinat de violul comis. Pastrarea secretului este pentru el o povara care il impiedica sa-si caute iertarea. Se simte exclus, chiar daca nimeni nu stie nimic despre violul comis. Propria sa vina il impinge in situatia in care el va fi descoperit si pedepsit pana la urma. Atitudinea sa fata de ceilalti, mai ales fata de victima si de lege este fundamental diferita de aceea a perversului.

Concluzii

Fie ca apare ca o parte a psihozei, perversiunii sau nevrozei, incalcarea tabuurilor prin incest, cu tot cortegiul de consecinte pentru individ si societate, ne aminteste de o realitate pe care avem tendinta de a o uita atunci cand este vorba de tratament : daca incestul a devenit un tabuu, acest lucru s-a intamplat desigur pentru ca incestul aduce in prim plan dorinte extraordinar de puternice, a caror forta este pe atat de mare pe cat sunt ele de primare in dezvoltarea unei persoane. Importanta unui tabuu rezida atat in rolul pe care il are in conducerea societatii, cat si in fortele care duc la incalcarea lui. Oare nu tocmai din aceasta cauza, acest subiect trezeste astfel de reactii pasionale in ziua de azi ?

Profesionistii se gasesc intr-o pozitie care le cere sa inteleaga de ce un individ incalca un astfel de tabuu si care sunt consecintele violului pentru victimei. Ei nu trebuie sa uite ca violul nu poate fi redus numai la actul in sine. Violul nu este la urma urmelor decat rezultatul final al unui complicat proces mental de decizie ce se desfasoara la cel care il comite. Prejudiciile cauzate victimei nu anuleaza acest fapt


< Anterior

2001-2005 SEXDEX - un proiect Societatea de Educatie Contraceptiva si Sexuala
Finantat de Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, cu sprijinul Ambasadei Marii Britanii si USAID prin John Snow Inc.
Gazduire Web asigurata de Gazduire.ro